Advertisements

Maraton de filme la TIFF

Să faci maraton de filme la un festival de talia TIFF  e mai greu decât să faci binging pe Netflix sau HBO 🙂 pentru că serialele alea pe care le vezi unul după altul sunt diluate anume ca tu să nu te grețălești când faci asta. Până și filmele pe care le vezi pe net sunt „de serie”, adică toate au undeva între 5 și 6 pe Imdb și anumite subiecte care plac tinerilor: romantice, coming-of-age șamd.

Ce era fain de văzut la festivalul ăsta erau Zilele filmului maghiar (cu câteva recomandări de genul ăsta) și Zilele filmului românesc unde au rulat cu casa închisă câteva filme despre care s-a vorbit mult în ultima perioadă: „Nu mă atinge-mă”, Charleston (r. Andrei Crețulescu) și Un pas în urma serafimilor. Eu aș fi vrut să-l văd doar pe primul, pentru că pe ultimul l-am văzut, plus Povestea unui pierde-vară (r. Paul Negoescu) și Secretul fericirii (R. Vlad Zamfirescu).

Dar tot e bine că astea câteva filme, chiar și nevăzute, mi-au intrat pe „radar” – o să le văd cu altă ocazie, când intră pe HBO și le voi putea savura pe-ndelete. Până la urmă ăsta e rolul unui festival, să testeze succesul de public al filmelor, înainte să le distribuie, nu? Ce mi se pare nasol la TIFF e că alunecă pe panta Comedy Cluj, festival pentru tineri, umblând după succes facil cu investiții minime, când era o manifestare bine pusă la punct.

Dar se putea și mai rău, adică să devină un festival pentru prieteni. În fine, urmează câteva rânduri despre Amore e malavita și Cine l-a ucis pe Don Quijote, două câștiguri ale acestei ediții.

Advertisements

Leave a Reply