Advertisements

Sorrentino experimentând

Actualul Papa Francisc nu este doar primul papă originar de pe continentul american și primul papă iezuit. Deschiderea sa către credincioșii catolici ca și implicarea în comunitate au aprins imaginația publicului, resuscitând interesul pentru instituția papală. Și de ce nu, pentru cel mai mic – dar poate nu cel mai puțin influent stat din lume?

Despre asta este mini-seria The Young Pope, despre putere și influență – iar un regizor ca Paolo Sorrentino nu putea rata, potrivit propriei declarații,

șansa de a experimenta liber cu o poveste atât de complexă…  fără a fi nevoie să renunţ la acele elemente narative care sunt sacrificate atât de frecvent în cinema, din cauza unor considerente de timp şi spaţiu.

Până și genericul e muzical-antrenant, pentru iconoclaști: tânărul papă Lenny Belardo își face intrarea ca un rock-star, însoțit de „steaua sus răsare” și apoi ne face cu ochiul ca să ne prindem că-i vorba doar de un film, nu de o blasfemie. Cum orice serial bun merge cu muzică bună, și aici avem ocazia să descoperim ce-i nou în muzica italiană, începând cu episodul 4: Senza Un Perché

Interesantă, și-n același timp ciudată scena din finalul episodului 4, cu Carolina Carlsson (frumoasa stewardesa din Youth), aici în rol de politician, dansând în fanteziile lui Lenny, în vreme ce pe generic curg informații haioase despre Groenlanda. Cu acest al patrulea episod serialul intră deja pe un făgaș și devine mai ușor de receptat, pregătind discursul ținut cardinalilor în cel de-al cincilea.

trampÎncepusem cu experimentele lui Sorrentino: stilul său abundent în înflorituri stilistice, secvențe onirice și supra-realiste se desfășoară aici în toată plenitudinea iar micile sale interludii nu mai sunt ocoluri ale firului principal, ci tropi narativi, care dau ritm poveștii. În lipsa lor, credibilitatea poveștii ar fi fost subminată de subiectul sensibil, însă imaginile arată preocuparea regizorului pentru intimitatea celor puternici, și focusarea pe stările lor de spirit, și nu neapărat pe o blasfemiere gratuită a comportamentului.

divoOricum, este clar că Sorrentino este un regizor ireverențios la adresa personalităților. Chiar dacă ideea serialului a venit în timpul filmărilor la Youth (2015), cea mai bună referință la filmografia lui Sorrentino pentru sursele de inspirație din The Young Pope este senzațional său biopic Il Divo (2008), în care actorul său preferat Toni Servillo îl joacă pe Giulio Andreotti, prim-ministrul dur, corupt și extravagant al Italiei anilor ’70. Dar în vreme ce Andreotti a fost un personaj real, cu care filmul (chiar ficțiune fiind) trebuia să facă un racord, tânărul papă e un personaj imaginar ce-i lasă regizorului mână liberă.

Advertisements

Leave a Reply