Advertisements

Sătucul meu drag (1986)

Am reținut din interviul lui Cătălin Ștefănescu cu Ethan Hawke că filmul poate crea o intimitate mai mare ca un spectacol de teatru, dacă regizorul reușește să creeze acel spațiu în care actorul să se simtă în siguranță. Regizorul poate sparge al patrulea zid, spunea actorul american.

sat1Un regizor ca Jiří Menzel reușește, în plus, să combine o  viziune caldă, umanistă asupra lumii, cu sarcasmul și cinematografia provocatoare. El a studiat între anii 1958-1962, în perioada numită a „Noului val ceh” și a devenit celebru pe plan internațional în 1967, când primul său film de lung metraj, Trenuri bine păzite (în care a apărut și ca actor), a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film străin.

Jiří Menzel a fost nominalizat din nou la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1986, cu comedia neagră Sătucul meu, care a închis acum patru ani TIFF-ul clujean (deschis de comedia Los amantes pasajeros). Filme sale cele mai cunoscute sunt adaptări ale romanelor lui Bogumil Hrabal, de care a fost apropiat. Cea mai recentă ecranizare, cea cu numărul șase, este „L-am servit pe regele Angliei” – I Served the King of England (2006), tradus aiurea la noi, mot a mot, În slujba regelui Angliei.

Într-o prezentare deloc idilică a vieții de la țară, pusă în balanță (pentru „prostul” satului) cu cea de la oraș, Menzel reușește să combine o serie de referințe cinefile: cei doi parteneri sunt un fel de Stan și Bran de la țară, medicul care trage sforile prin sfaturile sale umaniste este în același timp un caraghios, lovindu-și la fiecare ieșire mașina. Scenariul este adaptat după o nuvela scrisă într-o manieră numită la noi optzecistă de către profesorul Zdenek Sverák creatorul personajului ficțional Jára Cimrman, ce are dedicat un teatru în Cehia.

Am amintit scenariul pentru că este un bun exemplu despre cum se poate complica o poveste simplă, aparent banală. De asemenea, este de remarcat coloana sonoră, în care apar excelente cântece populare cehoslovace, rezultând un film cu succes la public garantat. Personal, cea mai bună glumă mi s-a părut aceea cu filmul românesc care nu rula la cinematograful sătesc decât dacă inginerul agronom cumpăra 6 bilete. Acum filmele românești rulează și cu doi spectatori, care se găsesc greu unul pe celălalt – deci cam cât am progresat într-un sfert de secol?

Advertisements

Leave a Reply