Advertisements

Portrete în pădure

Cel mai recent film al lui Dinu Tănase a avut acum premiera, deși e făcut de vreo 5 ani. După părerea mea titlul este esența/sinteza unui film. Este cel care aduce potențialul spectator în sala de cinema.

În general, titlul unei creații artistice este o metaforă

Metaforă, după părerea unui licean spusă la „bac”, este atunci când te scarpini cu mâna stângă la urechea dreaptă. Nu prea i-a fost apreciat răspunsul, dar eu consider că este foarte sugestiv. Dacă te scarpini „normal”, nu te observă nimeni. Invers, atragi sigur atenția! Numai că în cazul filmului de față, Dinu Tănase  s-a scărpinat cu mâna stângă la urechea tot stângă, dar după ce și-a răsucit-o în jurul capului.

p1O prezentare a filmului nota, referitor la portrete: „… care îi acoperă aproape unul din pereții camerei de lucru”. E vorba de camera comisarului, interpretat de Dan Condurache. Nu-nțeleg însă, ce căutau „portretele” în pădure!

Dacă ne luăm după titlul romanului care l-a inspirat pe scenaristul Dinu Tănase (Duminica mironosițelor), căile Domnului sunt și mai întortocheate. Dacă veți căuta pe internet să vedeți cine/ce sunt „mironosițele”, o să vă cruciți. Ca să nu vă mai pierdeți timpul, vă spun eu:  sunt femeile care au uns cu mir trupul lui Iisus după răstignire.

Ce legătură are treaba asta cu crima din pădure?

Păi are, pentru că în lumea asta sunt multe legături, văzute, și, mai ales, nevăzute, nici chiar de scriitor și scenarist, care au pretenția să le vadă spectatorul, că d-aia se duce la film! Vorba aceea, are legătură și sula cu prefectura! De fapt, filmul este bine realizat. Nu numai  machiajul și cascadoriile, dar și interpreții sunt foarte bine aleși, jocul actoricesc meticulos studiat, chiar și la personajele, nu „portretele”, secundare, nu numai al personajului principal, comisarul. Încadratura directorului de imagine Pătru Păunescu contribuie semnificativ la construcția stărilor.

Din păcate, toate acestea sunt ciugulite din filmele străine, mai vechi sau mai noi. Inclusiv privirile piezișe sau încruntate ale lui Dan Condurache, a la comisarul Maigret. N-ar fi fost cu supărare, dacă acestea s-ar fi pliat pe o poveste autohtonă plauzibilă, susținută și importantă. Să spui  „un comisar român”, e cum ai spune „un gentleman rus”! Dacă te duci la Poliție și spui că ți-a fost spartă casa, te-ntreabă cine ți-au spart-o.  Păi niște hoți! Când îi prindeți, vă rugăm să-i aduceți la secție! Când vom avea niște crime mai ca lumea, ca la americani, vom avea și niște filme ca ale lor.

Deocamdată, imitațiile nu au nicio valoare!

Pentru fani, Van Damme nu este un actor, ci un personaj. El se luptă cu răufăcătorii, nu cascadorii sau dublurile. Cineaștii noștri nu înțeleg aceste lucruri. La teatru, oamenii se duc să-l vadă pe Florin Piersic în „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, nu pe indian. La film, merg să-l vadă pe comisar, nu pe Dan Condurache, chiar dacă e un actor bun! Rămâne de văzut de ce vor merge spectatorii la „Portrete în pădure”! Prima impresie înșală, dar contează! Oricum, aceasta poate e doar impresia mea… guest post by Doni Mirodoni

Citiți cronica în întregime pe forumul Cinemagia, link aici: https://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=102205

Advertisements

One Response

  1. Adriana-Ortansa Lazar April 5, 2017

Leave a Reply