Advertisements

Parodie sau comedie?

Să faci un film independent nu-i de ici-colo, în ziua de azi. Mulți visează la asta, puțini au curaj să se înhame, și mai puțini reușesc, așa că orice încercare scoasă pe piață merită văzută – măcar de curiozitate. Când am auzit că patronul de la Janis are un film, m-am mirat și eu: ce-are crâșma cu filmul? Dar m-am lămurit aseară: e chiar un film despre un cârciumar și o cârciumăreasă, unul cu aer retro, pigmentat cu elemente contemporane și amestecuri de fantastic. Partea bună este că amestecul nu-i deloc deranjant, adică nu sare în ochi – cel puțin la prima vizionare. j4Ca-n orice film de debut, neofitul vrea să spună prea multe (tot ce știe el despre film), într-un contrast evident cu minimalismul noului cinema românesc. O altă caracteristică a debutanților este declarația de apartenență la un tip anume de cinema, literatură, etc. Aceștia nu doar că nu-și ascund influențele, ci se chiar laudă, se mândresc cu ele, adică și le asumă. Este și cazul primei părți din Răzbunarea țigăncii, numit Pălăria fatală și nazistul, care cuprinde câteva referințe la filmele lui Chaplin (personaje mute, scene derulate pe repede-nainte) și o neascunsă predilecție pentru cinemaul narativ. Înainte de a fi un film, răzbunarea țigăncii este o poveste complicată, care leagă mai multe fire narative, fiecare cu gradul său de complexitate. j2Fiecare personaj țese aici propriul său plan, și impresia este că toată lumea încearcă (și reușește, cel puțin în prima parte) să-nșele pe toată lumea. Va urma și un al doilea film de 80 de minute. Primul, Pălăria fatală și nazistul (vizionat aseară în premieră), este unul alert, cu o acțiune destul de comprimată, iar spectatorul trebuie să urmărească cu atenție desfășurarea evenimentelor ca să nu-i scape ceva. Pentru fanii filmelor de epocă, nu este nici o problemă, nu știu însă cum vor reacționa spectatorii de telenovele la o doză concentrată de… ițe încurcate de femei frumoase. j1Răzbunarea… se leagă oarecum, prin personajul său principal (țiganca interpretată de actrița Elena Ivanca) de Usturoi, un alt film independent făcut la Cluj tot prin 2015 și lansat anul trecut în cinematografe. Elena Ivanca spunea într-un interviu că apartenența sa la etnia romă a fost contestată de românii care-au vizionat filmul susținând că arată prea „doamnă” pentru rol, dar foarte apreciată de țigani, care jurau că-i de-a lor. Însă, dacă Usturoi-ul este un film cu și despre adolescenți, de o cu totul altă factură și stil, Răzbunarea țigăncii se vrea o istorie contra-factuală, a marginalilor sociali, a lumii așa cum o văd ei.  Chiar dacă filmul pretinde că au lupta lor de subsol cu naziștii sau comuniștii, asta nu înseamnă că anti-eroii se dau la o parte de la ceva în atingerea scopurilor pe care și le-au propus, ci continuă să fure, să se mintă și să se-nșele unii pe alții.

j5Am remarcat prezența Elenăi Ivanca la premieră („tot roluri de țigancă-mi dați”) alături de fiul său Vlad Corb (actor și el în film) ca și Cătălinei Sandu, vedeta părții a doua. Scenaristul și producătorul Radu Băzăvan aka Groparu (cel care-a ochit-o primul pe doamna Ivanca în rol) și-a așteptat vedeta în hol, la intrare, cu un buchet de flori. Cel mai mare succes l-a avut însă marele absent de la premieră, fostul președinte al Consiliului județean Cluj, Mihai Seplecan. La sfârșit, un grup de cunoscuți se-ntrebau: chiar așa au vrut (realizatorii filmului) să iasă, parodie, sau a fost doar o comedie cu umor involuntar? Din prezentarea de pe pagina de facebook reiese că acest efect a fost unul căutat, intenția fiind chiar o parodie a năravurilor: „un film despre o Românie frumoasă și nebună”, o „parodie de film”. Spectatorii au savurat (prin râsete din sală) umorul neaoș al lui Mihai Seplecan și auto-ironia lui Adrian Munteanu („pentru asta sunt născut, să fac angajări”).

Advertisements

Leave a Reply