Advertisements

OA – ce mai serial!

zalThe OA produs de Netflix este altceva decât genul de seriale cu care ne-au obișnuit posturile TV până acum, și s-ar putea să definească noi tendințe în filmul de televiziune. În primul rând este construit după un scenariu inteligent și reușește să te prindă în lumea lui fantezistă fără să te tragă de mânecă ori să-ți ofere bomboane din 15 în 15 minute. Cel mai probabil un serial cu buget mic, care și-a creat propriile instrumente magice, neputând apela la clișeele cinematografiei clasice. În fond, un film de TV onest: asta sunt, clamează din start – nu are rost să veniți în fața micului ecran cu alte așteptări.

Comparația cu Game of Thrones este inevitabilă: pentru a lungi povestea, GOT duce un război între 5 familii (a câte 5-10 personaje fiecare) și livrează în fiecare episod câte un calup de 10 minute cu fiecare. Sigur că ți se pare foarte complicat, bineînțeles că ești curios ce urmează mai departe. Atâta doar că de-ndată ce-ncepi să pricepi cum se leagă acțiunea, un personaj dispare, lăsându-le locul celor care vin la rând. N-ai cum să te plictisești, dar nici cum să-ți păstrezi un prea mare interes. Normal, e doar un serial!

brit-marling-the-eastRevenind la The OA, protagonista Prarie Johnson este interpretată de actrița Brit Marling, care a contribuit la scenariu alături de regizorul Zal Batmanglij, alături de care a mai filmat  (pe lângă un scurt-metraj) și Sound of my Voice (2011) și The East (2013).

O.A. este un acronim de la ochi albinoși, albinism – o anomalie genetică ce constă în lipsa totală sau parţială de pigmenţi în celulele ochilor sau ale pielii. Ea joacă aici rolul unei fete oarbe care a dispărut 7 ani de acasă, iar din momentul în care este găsită… începe serialul.

britSerialul tratează teme gen universuri și realități paralele, încercând să răspundă la întrebări metafizice cum ar fi: ce este dincolo de moarte? se pot oamenii întoarce din lumea de dincolo? este această întoarcere rezultatul unei opțiuni?

Pe alocuri (intenționat) confuz, pe măsură ce elucidează, fiecare nou episod deschide noi probleme iar deznodământul pare imposibil de anticipat. Una peste alta, merita din plin o vizionare – în special dacă v-au plăcut seriale ca Twin Peaks, The Missing, Lost sau Stranger Things. Singura spoilăreală pe care v-o servesc, la final, este o expresie din episodul al II-lea, a lui Prairie:

Vă pot spune de câte ori am greșit: nu am mâncat când mi-a fost foame, n-am dormit când am fost obosită sau nu m-am îmbrăcat când mi-a fost frig. Toate astea m-au slăbit.

Dar cea mai mare greșeală a mea a fost să cred că dacă aruncam o plasă frumoasă… aveam să prind numai lucruri frumoase.

Advertisements

Leave a Reply