O noapte furtunoasă (1943)

Din ciclul: filme românești realizate înainte de 1947

Noua Lege a Cinematografiei aprobată în ședința de Guvern pe 29 noiembrie 2016, pe lângă prevederi legate de păstrarea în circuitul cinematografic a sălilor de cinema, de creșterea difuzării de film românesc și accesibilizarea acestuia, de sprijinirea tinerilor cineaști, de diversificarea ofertei cinematografice și de transparentizarea mecanismelor de finanțare, etc. are în vedere și protejarea patrimoniului cinematografic.

o-noapte-furtunoasa-ifr-53Orice țară europeană încurajează producțiile proprii de filme, restaurează filmele de cinematecă, se documentează din presa vremii asupra filmelor care s-au pierdut. La noi sunt multe filme documentare și de scurt-metraj artistice care s-au distrus. Dintru început realizatorii filmelor nu au găsit sprijin de la Stat, încât își autofinanțau producțiile; de multe ori acestea au rămas neterminate din lipsă de bani. Fără sprijin și fără publicitate, a șaptea Artă – care stârnise la început interesul, ca orice noutate, nu mai trezește prea mare entuziasm în rândul spectatorilor.

jean-georgescu-2-1O noapte furtunoasă din 1943, în regia lui  Jean Georgescu  este adaptarea surprinzător de vie pentru acea perioadă, când filmul românesc încă nu se constituise ca o instituție și/sau fenomen cultural, a capodoperei lui Ion Luca Caragiale. Filmul O noapte furtunoasă a depășit ca intensitate tot ceea ce se făcuse până atunci în cinematografia națională. Urmărim aventurile domestice extraconjugale din familia Jupânului Dumitrache, căpitan în garda civică şi negustor care intră la bănuieli când un „moftangiu”, un „coate-goale”, un “scârța, scârța pe hârtie” îi urmăreşte nevasta, pe Veta, aflată împreună cu cumnata sa Ziţa la Union, pentru vizionarea unor piese de teatru.

o-noapte-furtunoasa-1943-3Incidentul se repetă, iar jupân Dumitrache devine din ce în ce mai irascibil. „Moftangiul” despre care credea că-i urmărea nevasta, de fapt îi face curte Ziţei şi este un tânăr student şi publicist – Rică Venturiano.

Decorurile exterioare au fost construite de arhitectul Ștefan Norris (refugiat din Polonia în momentul invaziei hitleriste și devenit ulterior cetățean român), iar ca operator a lucrat elvețianul Gerard Perrin. Filmul alb-negru cu o durată de 70 minute, a avut premiera în 22 martie 1943 la Cinema ARO din București. În 1953 cenzura comunistă a înlăturat porțiuni de peliculă care s-au pierdut pentru totdeauna.

Leave a Reply