Advertisements

L’important c’est d’aimer (1975)

Au fost odată un fotograf şi o actriţă

Şi a mai fost, ca niciodată, povestea dintre ei. Fotograful (Fabio Testi)  îşi folosea pasiunea pentru a plăti datorii moştenite şi inventate. El lucra pentru un om de valoare, care obişnuia să organizeze orgii. În timpul acestora şi la comanda șefului, fotograful producea materiale fotografice, dovezi ale viciilor şi slăbiciunilor invitaţiilor, cu ajutorul cărora aceştia din urmă deveneau sclavi prin şantaj. Valoros, de succes, temut – şi, mai ales, respectat – ieșea din toată afacerea omul pentru care lucra fotograful.

aimer2Actriţa (Romy Schneider) cam uitase de sine, de visătoarea care probabil fusese în tinereţe. Îşi ducea existenţa prostituându-se în diverse producţii pornografice şi avea un soţ minunat – impotent.

Mai avea şi prostul (?) obicei de a nega realitatea.

Întâlnirea dintre ei, extrem de banală în zilele noastre, îi găsește aşa cum au fost prezentaţi: el cu pasiunea, cu aparatul în mână, voyeur, ea în plină acţiune de negare a realităţii, dublă după dublă, căci filmul trebuia să fie credibil, să convingă minţile şi mădularele care urmau să o folosească drept şablon.

Ceva le lipsea amândurora

Probabil o anumită disperare o face pe actriță să audă declanşatorul cu care fotograful îşi exersa, versat şi nebăgat în seamă de ceilalţi, pasiunea. Şi – la fel de probabil – ceva lipsea. Ceva le lipsea amândurora.

aimer4Altfel, nu îmi prea pot explica de ce regizorul polonez Andrzej Żuławski a pus la cale şi dus la bun sfârşit o întreagă co-producţie franco-italiano-germană intitulată „L’important c’est d’aimer”. disponibilă din 1975 şi trăgând un premiu César pentru cea mai bună actriţă după ea.

Caimeritind cele scrise mai sus după re-vizionarea filmului, mă gândesc că poate comentariile mele nu se potrivesc. Actriţa încerca să se împace cu viaţa pe care o ducea, să se mulţumească cu atât. Dar fotograful este cel care-i provoacă reacţia pe care am numit-o inițial „de negare”. Ea nu vrea să fie fotografiată, și are o replică interesantă: joacă în filme xxx doar pentru mâncare.

aimer3Totuşi aparatul foto o sperie, probabil, îi provoacă o reacţie adversă în mod sigur. Ea joacă în film, dar refuză “fixarea” fotografică. După ce reuşeşte să-şi plătească “datoriile” faţă de boss, fotograful se bagă înapoi în “groapă”, împrumutând de la acesta o sumă foarte mare de bani, pentru a o lansa pe actriţă, pentru a-i oferi o alternativă, o altă viaţă. Ideea e ca aceste rânduri să ducă oamenii în faţa filmului. Dacă ele reuşesc să trezească interes, înseamnă că şi-au atins ţinta.

Recitindu-le, mă răzgândesc iar: lumea nu are de ce să se uite la filmul ăsta. Guest-post by Andu.

a
Advertisements

Leave a Reply