Advertisements

Alexandru Papadopol despre Cristi Puiu și momentul când a început totul

Continuare de aiciDe vorbă Alexandru Papadopol despre actoria de film

…trebuie să fii mega-preocupat de acel proiect, iar actorul trebuie să servească acel proiect cu totul.

Ce fel de actori vin la școala voastră Actoriedefilm.ro, sunt cei din teatru care vor să facă film sau sunt mai mulți actori începători cu care o iei de la zero?

Actoriedefilm.ro a fost gândită inițial pentru actorii de teatru care vor să facă actorie de film iar eu cu Dragoș (Bucur, n.n.) am avut noroc că l-am întâlnit pe Cristi Puiu, și am făcut actorie de film cu Puiu. El a fost, să zicem, primul nostru îndrumător, și tot ce am învățat de la el… noi cu el am tras lozul norocos!

Am remarcat la premiera Sieranevada de la TIFF că actorii îi mulțumeau regizorului pentru experiență…

Mi se pare normal, pentru că el este o mare personalitate a timpurilor noastre. Nu poți rămâne indiferent după o colaborare cu Puiu, este imposibil. Dacă lucrezi cu Puiu, cu Dabija, tu rămâi, te alegi cu ceva, evident tu ca actor de-aceea te consider norocos pentru că nu mai ești la fel după aceea!

Au fost și regizori cu care nu te-ai înțeles? Pentru că am mai avut interviuri cu actori care mi-au povestit despre relații mai puțin fericite, în care nu poți fi de acord cu ce-ți spune, și atunci te doare stomacul…

Măi, depinde (se gândește puțin, încercând să-și amintească)… am avut. Dar dacă scopul este comun…

Știi cum e? Scopurile se despart la un moment dat. Adică tu încerci, încerci, încerci – ca actor, și dacă vezi că regizorul respectiv nu este coerent cu propria lui idee, atunci scopul tău devine altul: și anume ca tu să te salvezi, să nu ieși foarte rău, foarte șifonat din acea colaborare.

Sunt tot felul de circumstanțe că nu poți să ieși: din piesă, din film, nu poți! că ai contracte sau cine știe ce..

Și-atunci intervine situația în care tu încerci doar să te salvezi. Dar asta în momentul în care vezi că regizorul nu este consecvent cu el însuși și cu scopurile lui sau cu ideile lui.

Și nu mai colaborezi apoi cu acel regizor?

Da sau nu. În principiu nu…

După o astfel de experiență…

Da, dar eu am avut puține experiențe de genul ăsta. M-a ajutat Dumnezeu, n-am avut experiențe în care să fiu… am avut și regizori buni cu care nu m-am înțeles, dar nu încât să se producă un divorț urât.

În „București Non-Stop”, cum te-ai înțeles cu Chișu?

Să știi că Dan Chișu ne-a ajutat foarte mult. Țin minte și-acum când în 2000 la festival, la Dakino (care era singurul festival de film din România) a fost prezentat filmul „Marfa și banii” într-o formă oarecum nefinisată și Marie-Pierre Mascia a văzut filmul și l-a luat la Cannes. Acela a fost momentul… în care au început să se miște lucrurile.

Advertisements

Leave a Reply