Advertisements

Despre 7 Globuri (de aur)

Abia după ceremonie (și rumorile stârnite de discursul lui Meryl Streep) am priceput și eu care-i problema americanilor cu Donald Trump. Pentru mine S.U.A. sunt undeva departe, pe-un continent unde n-am ajuns vreodată – așa că dilemele cetățenilor trăitori în vastul teritoriu, chiar dacă s-or răsfrânge într-un fel și asupra mea, mă cam lasă rece. Mai văd postările altora și nu știu ce să cred, că America lor este: 1) proiecția unui film în care joacă roluri de spectatori implicați sau 2) doar efectul cinematografiei de la Hollywood?

În fine, m-am prins și eu că toată isteria asta legată de Trump și votul popular vine de la alegerile americane și sistemul lor cu electori. Asta abia după glumele lui Jimmy Fallon cum că Globurile ar fi singurul loc din USA unde votul popular mai contează. Disputa vine de la constatarea post-vot că Hillary Clinton a strâns mai multe sufragii populare decât Trump – care a luat totuși mai mulți electori. Carevasăziq în leagănul democrației nu se dau ăia „proști da’ mulți”, ci doar reprezentanții lor mai cu cap, electorii. Care trăiesc probabil în altă lume, cu alte proiecții (fără filme).

crownDar cum subiectul articolului este filmul – să vorbim puțin și despre filme, și nici de premii să nu uităm. Din 25 la număr, 7 le-a luat La La Land, și le-a binemeritat: 7 din 7 nominalizări! N-am văzut „Moonlight”, dar l-am pus pe listă, ca și pe „Manchester by the Sea”. La fel The Crown, produs de Netflix – a ieșit „cel mai bun serial de televiziune”. Un alt mare câştigător al ediţiei din acest an a Globurilor de Aur – miniseria “The Night Manager” – este o interpretare contemporană a romanului de spionaj scris de John le Carré, în regia Suzannei Bier. Au luat premii actorii Tom Hiddleston, Olivia Coleman şi Hugh Laurie așa că nu e de ratat.

Cât despre ce a urmat după discursul lui Meryl Streep și tămâia care se arde zilele astea în cantități masive la altarul său, mai ales după replica lui Trump, care a spus despre ea că ar fi “una dintre cele mai supraestimate actrițe de la Hollywood”, mă mulțumesc să reproduc (la 10 zile) un comentariu de pe pagina de facebook a criticului Andrei Gorzo:

Cuvintele lui au provocat ceva șoc/ incredulitate/ revoltă/ consternare și nu puține variațiuni pe ideea că numai un abominabil ca el ar spune așa ceva. Numai că nu e chiar așa. E drept că n-a mai spus-o prea multă lume în ultima vreme, dar a existat o vreme – anii ’80 – cînd cineva o spunea cu ocazia aproape fiecărui nou rol făcut de Streep. Acel cineva era Pauline Kael – la acea dată cel mai important critic de cinema din SUA.

Evident, asta nu înseamnă 1) nici că judecata ei în privința lui Streep era corectă; 2) nici că, fie ea și corectă la vremea aceea, ar mai fi valabilă acum (după încă 30 de ani în care Streep a tot jucat, s-a tot dezvoltat ca atriță); 3) și, desigur, nici că Trump ar fi mai puțin abominabil. Dar tot nu rezist plăcerii de a da trei citate sulfuroase din Kael, măcar pentru contrast…

Citatele le puteți găsi dvs aici 🙂

Advertisements

Leave a Reply