Advertisements

Ce ne facem cu filmul de artă

Producția de film românesc a cunoscut un avânt deosebit după premiile aduse de tineri regizori nou-veniți în „fenomen” de afară, în special de la Cannes (Puiu și Mungiu) și de la Berlin (Radu Jude și acum Adina Pintilie). Pentru aproape toți, finanțarea filmelor în țară a fost marea problemă.

Iată ce spunea Adina Pintilie într-un interviu oferit Iuliei Blaga după premiera „Nu mă atinge-mă” de la Berlinale:

Finanțarea a fost principalul motiv pentru care ne-a luat atata timp sa facem primul film, si asta s-a datorat în primul rând subiectului tabu care a speriat pe toata lumea, precum si faptului ca filmul nu respecta normele consacrate ale naratiunii. Multi finantatori n-au dorit sa-si asume riscuri, dar unii au facut-o și le suntem recunoscatori.

Reporter: Ce motive au avut sa refuze finantarea?

Adina Pintilie: Motivele pe care deja le-am enunțat. N-am avut cum să argumentez pentru că singurul argument era filmul pe care urma sa-l fac. De exemplu, la Centrul National al Cinematografiei din Romania nu ai ocazia să îți aperi proiectul în cadrul unor întâlniri față în față. Se evaluează un dosar si totul depinde de oamenii care sunt atunci în acea comisie, ceea ce în cazul nostru a fost ciudat pentru ca același juriu care a respins o data proiectul, l-a acceptat la finanțare doi ani mai târziu. Deci e ceva subiectiv.

Fără CNC nu poți primi finanțare de la coproducatori, iar noi am stat doi ani dupa CNC. Am fost deblocați după ce s-a scris in presa, Cristian Mungiu a scris o scrisoare de susținere și Michel Reillac (producator francez care a coprodus printre altele “Melancholia” si “Antichrist” de Lars von Trier) a protestat la Ministerul Culturii. Proiectul începuse deja foarte bine în afara Romaniei, primise Premiul ARTE la Rotterdam, a fost în Atelier-ul de la Cannes, luase Premiul TorinoFilmLab și avea și finanțare pentru dezvoltare de la Programul MEDIA. Numai din Romania nimic.

Reporter: Deci de ce l-au respins de doua ori?

Adina Pintilie: Argumentul a fost că CNC nu sprijină pornografia și, în al doilea rând, faptul că filmul nu respecta regulile clasice ale narațiunii cinematografice. Depusesem pentru finanțare lungmetraj de ficțiune debut, nu la secțiunea documentar.

a1Cât e de bun filmul o să vedem la TIFF, unde a fost prezent și Ursul de aur de anul trecut, excelentul Despre trup și suflet. Întrebarea care se pune după fiecare premiu adus de un regizor român de peste hotare e cât o mai lungim cu sistemul rigid de notare a filmelor după „dosare”. De reținut că Adina Pintilie este nu doar primul regizor român femeie premiat, ci și primul absolvent al UNATC, o universitate (re)cunoscută pentru rigiditatea profesorilor săi.

„Nu mă atinge-mă” a fost respins de la finanțare la CNC  în 2011. Atunci au primit finanțare pentru debut Vlad Păunescu, pentru „Regina directului”, Catrinel Dănăiață, pentru „Dublu”, și Sorin Marin, pentru „7 de inimă roșie”. Pe lângă filmul Adinei Pintilie, n-au primit finanțare nici „Un pas în urma serafimilor”, nici „Lumea e a mea” de Nicolae Constantin Tănase. Aceeași comisie a „picat” (la ficțiune lungmetraj non-debut), tot cu un punctaj ridicol la scenariu, „Fixeur” al lui Adrian Sitaru. Filmul, propunerea României la Oscar în 2017-2018, a fost finanțat anul următor.

cncDespre filmele finanțate nu s-a mai auzit nimic, în timp ce toate cele nefinanțate atunci sunt filme bune care au avut succes în cele din urmă. Dar regizorii lor au cam îmbătrânit în așteptarea finanțării de la CNC care să declanșeze finanțările co-producătorilor, deși (ca în cazul Alinei Pintilie) unele au fost acceptat inclusiv în programul Media al UE. În final, „Nu mă atinge-mă” a fost finanțat cu 700.000 lei în 2012, la fel și „Fixeur”.

Din păcate comisiile de evaluare CNC funcționează ca un robinet ruginit care mai degrabă oprește accesul la finanțare decât să dea drumul la ele, iar când o fac, aceasta are loc doar în urma unor presiuni externe (trebuie să vină altcineva cu o cheie franceză să regleze robinetul), semn că „instalatorii” de acolo nu sunt chiar cei mai avizați. Problema este, probabil, că regizorii care ar trebui să fie acolo (Puiu, Mungiu, Jude) se află încă în activitate și preferă să fie „defavorizați” și ei de comisie decât în conflict de interese.

„Un pas în urma serafimilor” a primit finanțare abia în 2013 (1,4 milioane de lei), iar „Lumea e a mea” a fost finanțat independent, fără bani de la CNC. Din comisia din 2011 au făcut parte Florin Mihăilescu, Copel Moscu, C-tin Chelba și Mihai Orășanu. Din cea din 2912, printre alții, Eugen Negrici și Mircea Diaconu. Irina Margareta Nistor a făcut parte și din comisia din 2011, și din cea din 2012. Sursa: Iulia Popovici.

Advertisements

Leave a Reply