,,The Last Temptation of Christ” este filmul regizorului Martin Scorsese, film care a provocat un scandal enorm, filmul căruia i s-a retras bugetul acordat de Statul francez (la cererea personală a arhiepiscopului catolic Jean-Marie Lustiger , de obârșie evreiască), filmul care a fost interzis în multe cinematografe (unde au avut loc două atacuri teroriste soldate , primul cu 14 răniți, al doilea și cu o persoană care a fost ucisă), filmul care mai este și azi interzis în unele țări (Filipine,Singapore). Așadar Scorsese a fost și el tentat de multă vreme să-și exprime de o manieră foarte personală relația sa cu Credința, încât ultimul său film pe teme religioase ,,Silence” nu are de ce să ne surprindă. Ambele filme sunt dintre cele mai bune creații ale regizorului chiar dacă sunt exprimate în game diferite.
Filmul ,,The Last Temptation of Christ “ a fost realizat în 1988 după o adaptare de către Paul Schrader a romanului omonim a lui Nikos Kazantzakis scris în 1955, carte care a fost și ea subiect de scandal la vremea aceea.
https://youtu.be/qJKxg4p-Alk
Filmul începe cu un text din romanul lui Kazantzakis , urmat de un text ,, servit ” de Scorsese din care aflăm că filmul nu e fidel evangheliilor ci un punct de vedere asupra unui personaj biblic .
Asistăm la rătăcirile prin deșert ale lui Hristos care la începutul filmului este orgolios, are dorințe carnale, este un muritor de rând care participă și el la confruntările ,,corp la corp” avute între evrei și stăpânii lor romani , un bărbat care chiar ar vrea să fie mai agresiv contra dușmanilor. În momentul când află că a fost ales Mesia, pentru Isus încep frămantările între teama că nu ar fi în stare să-și îndeplinească misiunea dată, aceea de a aduce înțelegere și pace și orgoluil de a fi fi o ființă divină care își va îndeplini misiunea cu cea mai mare credință. Prin acest procedeu narativ suntem îndemnați să ne punem întrebarea ,,și dacă Hristos ar fi cedat pe Cruce tentației de a-l renega pe Dumnezeu?” O scenă remarcabilă din punct de vedere cinematografic este momentul fatidic al crucificării când Isus se îndoiește : realitatea e răsturnată cum de fapt și camera de filmat, aruncându-l pe spectator într-o lume paralelă.
Filmul în sine nu este religios ci mai mult un film despre credința curată. Faptele eroului nostru sunt contestate chiar de anturajul său (vezi scenele în care își ține primele predici) și reconsiderate de el însuși în pasaje onirice ! Nu e un film blasfemator, nu pune la îndoială religia, ci o reflectare a tragediei umane care rezultă din relațiile omului cu misticul, cu ceea ce nu înțelege, cu ceea ce îl depășește.
Full movie https://www.youtube.com/watch?v=G2S107CEElU
Isus devine un personaj realist, în același timp puternic și fragil, cuceritor și supus: un om pierdut care caută sensul vieții . Interpretarea lui Willem Dafoe ( în acest film are 33 de ani) care l- a jucat și pe Anticristul lui Lars von Trier este foarte potrivită.
Găsesc că imaginile sunt superbe, filmările au fost făcute în Maroc.
Iar muzica lui Peter Gabriel este sublimă și cotropitoare !
){kind=link}